Arii de interes

Am uitat parola
Voteaza
 Newsletter
Cetăţenia activă, invitaţie la reforma educaţională

        Adresarea reformei educationale din perspectiva cetateniei active nu trebuie interpretata doar ca intentie de transformare a continutului intern, ci si ca o schimbare complementara binevenita în orizontul axei de interes învatamânt - tineret - civism. Aceasta relatie îsi gaseste o expresie de suport prin prisma documentului european oficial „Carta Alba a Tineretului”, în al carui preambul este mentionat rolul fundamental pe care îl joaca activitatile sociale în scoli, comunitati locale sau asociatii pentru dezvoltarea încrederii si experientei tinerilor în contributia la o societate libera mai solidara. Cetatenia este adesea înteleasa doar ca statut (însusire de drepturi), nu si ca practica (angajament civic, responsabilitati comunitare), iar aici intervine oportunitatea cetateniei active, ca raspuns la o simpla complacere în dispunerea de drepturi garantate: ea presupune implicare si reciprocitate în descurajarea conduitei anti-sociale, pro-activitate si voluntariat în forma responsabilizarii democratice, crestere a nivelului de cooperare sociala prin cultivarea unui sentiment de apartenenta si utilitate la comunitatea de referinta. Acestea nu sunt simple enumerari, ci modalitati de prevenire si combatere a auto-izolarii tinerilor, a retragerii lor din problematica de interes public. Rolul institutiilor de învatamânt si al cadrelor didactice capata aici un nou sens al agentiei socializarii în echilibrarea unei experiente de învatare relevante si interactive cu adaptarea la contextul necesitatilor sociale: învatarea cetateniei active asigura educatie si  formare, în pregatirea initiativei si a practicii responsabilitatii.


       În acest context, reforma complementara a educatiei ia forma constructiei unei pedagogii motivationale ce graviteaza în jurul unor probleme evidente. În absenta constientizarii propriilor interese, tinerii nu sunt mobilizati de interesul public comunitar si nu au deprins abilitati sociale care sa îi orienteze spre asociativitate; anonimatul, disimularea responsabilitatii si contagiunea-mimetismul unui stil de viata occidental fara o prealabila întelegere a sistemelor de valori pe care se sprijina.


        Pe de alta parte, sistemul de învatamânt nu pare nicicând în mod real ajustat noilor nevoi si conditii social-economice. La întrebari ce fac trimitere la lipsa de solidaritate a tinerilor în actiune publica, multe raspunsuri indica fie pasivitatea, fie metodologia si programele scolare: nu se încurajeaza practica de lucru asociativa, mediul educational lasa impresia de uniformizare, sau pare chiar inhibant pentru initiativa personala si pentru interactiune constructiva. Comunicarea formativa impune mai degraba decât se ofera, este teoretic abundenta si aplicativ limitata, favorizând stocarea de informatii în fata reactivitatii la informatie, a operationalizarii / prelucrarii si valorificarii acesteia. Pedagogia specifica unui alt regim dintr-o alta perioada este si ea criticata ca factor auto-perpetuator cu valente chiar deformatoare în procesul educatiei.
Scoala, prin intermediul cadrelor didactice si a metodologiilor specifice, trebuie sa îsi asume, la rândul ei, un rol emancipat de promotor în asigurarea unei armonioase dezvoltari personale si relationari inter-personale, disociându-se astfel de instabilitatea cursului reformator în sectorul educatiei. Consistenta sprijinului acordat tinerilor devine vizibila în cresterea nivelului de competenta si sprijinirea unei constructii argumentate a subiectivitatii competentei individuale a tinerilor în dimensiunea participativa. Cu alte cuvinte, formarea se completeaza cu consultarea în beneficiul justei auto-evaluari, permitând coerenta functionala între informare si pregatire.


         Stimularea si satisfacerea nevoii de informare constau în abordarea provocarilor si în oferta de disponibilitate si de acces neîngradit la informatii referitoare la legislatie specifica, voluntariat, organisme europene si mecanisme specifice de interactiune cu institutii nationale, procese electorale (monitorizare si asistenta), politici relevante, prevenirea discriminarii, respect, toleranta, diversitate, multiculturalism, platforme (tip forum) de reprezentare a intereselor tinerilor si a organizatiilor de tineret în institutii internationale, democratizare-consolidare a democratiei, oportunitati de pregatire si instrumentar de participare civila la nivel local. Stimularea si satisfacerea nevoii de informare reprezinta conditii necesare, însa nu si suficiente în promovarea si încurajarea participarii în sfera publica. Pregatirea completeaza informarea si vizeaza cultivarea unor atitudini si comportamente sociale care sa justifice actiunea publica proportional capacitatilor si conform subiectivitatii competentei individuale a tinerilor. În acest sens, comunicarea articulata a intereselor si gândirea reflexiv-critica sunt efectele urmarite prin oportunitatea structurata a formarii. Astfel se poate spera pe viitor în re-conectarea tinerilor la interesul fata de problemele comunitatii din care fac parte.


          Obiectivul unui astfel de demers este cresterea nivelului de constientizare a dimensiunii europene în vederea generarii unei dinamici a implicarii si participarii publice prin corelarea procesului de învatare atât cu asumarea civismului activ, cât si cu practica responsabilitatii civice. Educatia în spirit civic nu presupune îndoctrinare, ci o facilitare si chiar flexibilizare a unei relatii constructive între drepturi/libertati si responsabilitati/angajamente, echilibrând autonomia individuala cu solidaritatea, si responsabilitatea individuala cu o initiativa conjugata colectiv.